Despre mine si orasul meu

bine ati venit pe blogul meuNu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. – Antoine de Saint Exupery,

Comunitate: Hârşova

Oraşul Hârşova este aşezat în partea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea, la 10 Km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea. Distanţa care îl desparte de reşedinţa de judeţ, oraşul Consţanţa, este de 85 Km. Suprafaţa teritoriului este de 10.902 ha. Oraşul are în componenţa sa 2 localităţi, oraşul propriu-zis Hârşova şi satul Vadu-Oii, situat la 10 Km Nord-Vest în imediata apropiere a podului rutier Giurgeni – Vadu Oii.

Schimbările care au avut loc în viaţa politică şi economică a ţării, de după decembrie 1989, au determinat modificări structurale socio-economice de amploare şi asupra oraşului nostru. Prin aplicarea unor politici de dezvoltare adecvate, având în vedere potenţialul de care Hârşova dispune, dorim ca oraşul şi cetăţenii săi să-şi regăsească propria identitate şi locul pe care îl merită pe harta socio-economică a ţării.

poza

Oraşul dispune de o peisagistică unică – „Canaralele Hârşovei” fiind declarate monument al naturii. Sălbăticia peisajului carstic şi abruptul formelor, atrag anual vizitatori şi turişti aflaţi în tranzit.

Alte locuri pitoreşti, ce merită vizitate, sunt punctele fosiliere din Dealul „Baroi” şi „Celea Mare şi Mică” – Hârşova fiind singurul loc din ţară în care ies la zi calcarele jurasic.

Valorificarea izvoarelor de apă termală, finalizarea Muzeului de istorie, Cetatea „Carsium”, Tell-ul, pescuitul, vânătoarea şi peisajul sunt puncte de atracţie pentru turiştii care trec spre litoral dar şi pentru turismul cultural. Materializarea acestora va putea relansa activitatea economică, respectiv comerţul şi turismul, ceea ce va impune oraşul ca un centru cultural, ştiintific modern.


Powered By Blogger

sâmbătă, 11 iulie 2015

SANATATE: Să ne reamintim de borşul de casă...

Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămâni, hipertensiunea şi anemia. Borşul nu e doar ciorba acră, atât de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărâţelor de grâu. Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl folosesc şi-i cunosc virtuţile curative. A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are alcool şi dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile terapeutice. Un leac românesc Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărâţelor de grâu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atât de mult încât talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cât de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacâmurile sânt clătite cu borş şi apoi binecuvîntate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mâncare. Anemie, bronşită şi mahmureală Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sânt binevenite. Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lângă aceste beneficii, poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, câte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie. Previne infarctul şi cancerul de colon Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin. Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mânca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită. Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe Curele cu borş sînt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, pînă la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer. Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii. În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vînt puternic. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Meditatie pentru vindecare universala: pentru dureri de cap, depresii si afectiuni ale ficatului

Pentru a te pregati in vederea exercitiilor care urmeaza, aseaza-te confortabil, cu coloana vertebrala dreapta. Aseaza-te la sol in postura lotusului sau jumatate-lotus sau cu picioarele incrucisate in mod natural. La fel de bine, poti sta asezat pe un scaun. Important este sa stai confortabil si sa ai coloana vertebrala dreapta. Nu te sprijini de spatarul scaunului. Orienteaza-ti varful limbii in sus, catre bolta palatului (cerul gurii), clar fara sa o atingi. Contracta-ti usor anusul. Inchide ochii si relaxeaza-te complet.

Cand te simti pregatit, gandeste-te la persoana pe care doresti sa o vindeci. Procesul de vindecare poate avea in vedere orice problema fizica, emotionala, mentala sau spirituala a persoanei respective. Incepe prin a-i spune „Salut” persoanei: „Draga suflet, minte si corp al [numele persoanei], te iubesc. Vrei sa vii si sa te asezi pentru o vreme in abdomenul meu?”

Vizualizeaza sau imagineaza-ti ca aceasta persoana sta confortabil in interiorul abdomenului tau, ca un fel de persoana mai micuta. Ofera-i vindecarea ta vizualizand vindecarea micutei persoane din interiorul abdomenului tau. Daca ai cel de-al treilea ochi deschis, vei vedea pe loc schimbarile care incep sa se produca in interiorul micutei persoane din abdomen. Ofera-i astfel cel putin un minut (de preferinta mai mult) de vindecare acestei persoane. Exemplele care urmeaza iti vor arata amanuntit cum trebuie aplicata Meditatia Universala pentru vindecarea altor persoane.

Vindecarea unei dureri de cap

Daca doresti sa vindeci durerea ele cap a unei persoane, focalizeaza-ti atentia asupra micutei sale copii plasate in interiorul abdomenului tau. Adreseaza-te acestui personaj micut: „Draga suflet, minte si corp [numele persoanei], te iubesc. Stiu ca ai puterea de a te vindeca singur. Te rog sa o faci. Iti multumesc”. Gandeste-te apoi la o raza de lumina in culorile curcubeului care coboara din univers asupra persoanei in cauza, intrand prin crestetul capului sau si coborand pana la talpi. Dinamizeaza procesul de vindecare recitand: „Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul. Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul. Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul. Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul”.

Vindecarea unei depresii

Sa presupunem ca un prieten drag este deprimat. Orice depresie se datoreaza unui blocaj la nivelul Centrului Mesajelor. Centrul Mesajelor sau chakra inimii este un centru energetic ele marimea unui pumn localizat in centrul pieptului. El reprezinta cheia dezvoltarii spirituale a omului, si indeosebi a comunicarii sale cu Universul.

Vizualizeaza sau imagineaza-ti Centrul Mesajelor din pieptul micutei persoane (prietenul tau) din abdomenul tau. Aplica o tehnica terapeutica puternica acestui Centru al Mesajelor persoanei din abdomen. De pilda, vizualizeaza o lumina aurie stralucitoare care coboara din univers si patrunde in Centrul Mesajelor persoanei respective. In acelasi timp, recita mantra - sahn giu, sahn giu, sahn giu. Asa se pronunta numerele 3 (san) si 9 (jiu) in limba chineza. Cele doua numere stimuleaza vibratia celulara la nivelul pieptului si al abdomenului inferior. Alternativ, poti recita: „Lumina aurie curge in jos. Lumina aurie curge in fos. Lumina aurie curge in jos. Lumina aurie curge in jos”.
Aplica simultan aceste tehnici vindecatoare timp ele cel putin un minut, pentru a vindeca astfel depresia prietenului tau. Ofera-i acestuia cal mai frecvent astfel ele vindecari, caci iesirea dintr-o depresie poate dura mai multa vreme.

Vindecarea unei actiuni a ficatului

Invoca sufletul, mintea si corpul prietenului tau care sufera de o afectiune a ficatului, cum ar fi hepatita. Vizualizeaza-ti prietenul sub forma unei persoane micute in interiorul abdomenului tau. Concentreaza-te sa vindeci aceasta persoana micuta, rostind urmatoarea cerere ele vindecare: „Draga suflet, minte si corp al celei mai stralucitoare adori verzi din univers, te rog sa vii in abdomenul meu si sa patrunzi in ficatul prietenului meu, pentru a dizolva complet blocajele lui la acest nivel”.

Vizualizeaza apoi ficatul micutei persoane stralucind intr-o lumina verde puternica si vindecandu-se. Simultan, recita plin de compasiune: „Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]. Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]. Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]. Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]“. Daca ai deschis cel de-al treilea ochi, vei vedea cum celulele ficatului persoanei in cauza reactioneaza la aceasta cerere, incepand sa se vindece.

medicina_sufletului_mintii_si_trupului(Fragment din cartea DR. ZHI GANG SHA – “Medicina Sufletului, Mintii si Trupului” ”). Aceasta carte minunata o puteti cumpara de AICI: http://www.librarie.almeea.com/dr-zhi-gang-sha-medicina-sufletului-mintii-si-trupului/

Spatiul si Timpul in Viziunea lui Immanuel Kant

ca din perioada lor incipienta, cele doua moduri de gandire – filosofia si stiinta– s-au aflat in stransa legatura, gandirea speculativa fiind intotdeauna tributara descoperirilor din domeniul stiintelor naturii.
Astfel, chiar Thales , considerat din punct de vedere cronologic, primul filosof european, isi fondeaza teoria care i-a adus acest statut pe o realitate (demonstrata acum experimental) pe care grecii antici au intuit-o cu mai bine de doua milenii si jumatate in urma : primele forme de viata au aparut in apa, aceasta fiind neincetat si una dintre conditiile esentiale vietii. Pe de alta parte, Pitagora si pitagoricii au avut ca punct de plecare in demersul lor metafizic relatiile matematice si armonice , pe care ei insisi le studiau.
Facand un salt in timp, Kant nu ar fi putut sa-si elaboreze sistemul expus in lucrarile sale, daca nu ar fi existat fizica lui Newton ; cu siguranta ca nici marii filosofi ai secolelor XIX-XX (dintre care F. Nietzche, B. Russell , K. Popper, sau chiar J. P. Sartre) nu ar fi putut scrie asa cum au facut-o daca stiinta ar fi fost retrograda. Insa – idee venita chiar din interiorul « doctrinei » , cum s-ar exprima J. G. Fichte – « filosofia ajunge mereu cu un ceas in urma ».
De-a lungul istoriei , filosofia a propus, stiinta a descris, iar filosofia stiintei a explicat fenomenele si conditiile lor de posibilitate. Poate ca raspunsuri la intrebarea « Cum este posibila viata ? » constitue, de asemenea, una dintre preocuparile primordiale ale stiintei si filosofiei. De asemenea, dintre toate ramurile filosofiei, reflectia despre spatiu si timp este cel mai strans legata de natura teoriei fizice.
Ma voi opri, asa cum preconizeaza si titlul eseului , asupra problematicii spatiu-timp, privita din perspectiva filosofului Immanuel Kant.
Primul pas facut spre o filosofie critica a fost « Disertatia Inaugurala » . In aceasta lucrare, Kant expune pentru prima data conceptia sa referitoare la spatiu si timp, conform careia putem avea o cunoastere a priori a spatiului si a timpului numai pentru ca ele sunt forme impuse de propriile noastre minti asupra experientei.
O relatare mult mai vasta se regaseste in « Critica ratiunii pure ». In partea intai a « Teoriei transcendentale a elementelor » , denumita « Estetica transcendentala », Kant expune in prima sectiune conceptiile despre spatiu, pentru ca in cea de-a doua sectiune sa vorbeasca despre timp. Dar, inainte de a relata convingerile filosofului asupra celor doua notiuni, este necesara intelegerea terminologiei folosite de catre autor. De aceea voi trece in vedere, prezentand foarte succint, cateva dintre ideile de baza ale filosofiei kantiene.
« Estetica trancendentala » face referire la cunoasterea senzoriala. Marele merit al lui Kant este, pe linie gnoseologica, acela de a fi separat cu strictete sensibilitatea de intelect, spre deosebire de empiristii senzualisti englezi.
Potrivit lui Kant, Estetica sa reprezinta o izolare a sensibilitatii de intelect. Ea are in acelasi timp si un caracter transcendental, adica desemneaza cunosterea ce se ocupa nu de obiecte, ci de modul in care noi ajungem la cunosterea acestor obiecte, deci o raportare nu la esenta, ci la fenomen. De asemenea, o cunostinta transcendentala tine fie de sensibilitate, fie de intelect.
Rezulta din toate acestea ca transcendentalul e parte a domeniului cunoasterii, deci al subiectivitatii, si nu al obiectivitaii.
Noutatea adusa de filosof acestei conceptii consta in faptul ca transcendentalul presupune un mod de cunoastere a priori, deci inainte de confruntarea subiectului cu obiectul.
Un alt concept specific filosofiei kantiene este intuitia. Acesteia ii este atribuit rolul de a realiza o legatura directa, nemijlocita intre cunoastere si obiectele cunoasterii. Pentru ca aceasta sa isi indeplineasca rolul avem nevoie de un obiect al cunoasterii care sa ne afecteze simtirea indiferent in ce mod.
Intervine aici un nou concept ce isi cere definitia si anume sensibilitatea, sau altfel spus, capacitatea de a primi reprezentari prin modul in care suntem afectati de obiecte. Acest efect pe care obiectul il savarseste asupra sensibilitatii va purta numele de senzatie (obiectul este ceea ce ne produce senzatii).
Prin referirea ei la o anumita senzatie, intuitia capata caracter empiric, iar obiectul nedeterminat al acestei intuitii empirice se numeste fenomen. In calitatea sa de obiect, fenomenul are doua componente: materie-corespunzatoare senzatiei si data a posteriori- si forma-adica modul de organizare a diversitatii senzoriale in cadrul sensibilitatii, data a priori.
Kant considera ca exista reprezentari sau intuitii pure , independente de orice senzatie, altfel spus ca exista forme pure ale sensibilitatii, independente de materie, deci si de prezenta obiectului cunoasterii. Aceste forme pure a priori ale sensibilitatii sunt spatiul si timpul.
Ce este spatiul ? In general, raspunsurile privitoare la aceasta intrebare sunt nemultumitoare (exemplu : o substanta), mergand uneori pana la autoironie : « un nimic cu trei dimensiuni » (Spencer).
Spatiul este un mediu omogen si infinit in care sunt situate obiectele sensibile . El aminteste de una dintre calitatile prime ale substantei si anume intinderea sau extensiunea. Dar, distinctia dintre cele doua dimensiuni este clar evidenta : spatiul are trei dimensiuni, intinderea doar doua ; aceasta din urma este o suprafata, in timp ce spatiul este un volum. Kant considera spatiul ca fapt de intuitie indivizibila, pe cand intuitia corespunde unei suprafete materiale infinit divizibile. Notiunea de spatiu este asadar o notiune cantitativa, care nu poate fi inteleasa pe plan intelectual. Contrar acestuia intinderea este masurabila si se desfasoara cu exactitate prin raportul dintre obiecte.

Faceți căutări pe acest blog

Persoane interesate