
Funscrape.Com | More Flowers Comments
Mi-e tot mai greu fără de tine, te vreau iar înapoi
Chiar dacă pleci, chiar dacă vii, eu ştiu că mă iubeşti,
Mi-e teama iarăşi pentru mine, mi-e teama pentru noi
Eşti un copil adeseori, iar eu aştept să te trezeşti.
Acum nu am mai plâns dar, de durere, parcă-aş fi o piatră
Ce stă fără simţire când de cutremur pământul moare,
Ieri am văzut dansând pe stradă o ţigăncuşă dintr-o şatră.
Ce a ţinut să-mi spună că, am avut necaz şi că mă doare.
M-am măcinat în mine şi am ucis iubirea care mă ardea
Deşi te voi iubi atât cât va fi lumea, desigur şi pământul,
Nu cred să mai rezist fără de tine, chiar de aş vrea
Iar tu vei plânge, ştii şi tu, şi va fi trist deznodământul.
Îţi simt îmbrăţişarea caldă, aud cum valu-n ţărm se zbate
Atât de multe au trecut şi încă multe-s trecătoare,
Că nu-nţeleg din câte sunt, cate-au rămas adevărate
Dar ştiu că mă tot rog la cer să fiu la fel de iubitoare.
De-ai şti cât îmi doresc, să crezi din nou în mine
Chiar de nu va fi nimic mai mult, să simţi că te iubesc,
Te-aştept la margine de viaţă, că m-ai legat de tine
Prin mii de fire nevăzute, prin tot ce astăzi eu trăiesc.
Mă simt din nou în siguranţă şi-aş vrea mereu aşa să fiu,
Şi-ntruna mă gândesc la tine, chiar dacă pare prea tarziu!
autor florentina crăciun fabyola
martie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu