Despre mine si orasul meu

bine ati venit pe blogul meuNu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. – Antoine de Saint Exupery,

Comunitate: Hârşova

Oraşul Hârşova este aşezat în partea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea, la 10 Km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea. Distanţa care îl desparte de reşedinţa de judeţ, oraşul Consţanţa, este de 85 Km. Suprafaţa teritoriului este de 10.902 ha. Oraşul are în componenţa sa 2 localităţi, oraşul propriu-zis Hârşova şi satul Vadu-Oii, situat la 10 Km Nord-Vest în imediata apropiere a podului rutier Giurgeni – Vadu Oii.

Schimbările care au avut loc în viaţa politică şi economică a ţării, de după decembrie 1989, au determinat modificări structurale socio-economice de amploare şi asupra oraşului nostru. Prin aplicarea unor politici de dezvoltare adecvate, având în vedere potenţialul de care Hârşova dispune, dorim ca oraşul şi cetăţenii săi să-şi regăsească propria identitate şi locul pe care îl merită pe harta socio-economică a ţării.

poza

Oraşul dispune de o peisagistică unică – „Canaralele Hârşovei” fiind declarate monument al naturii. Sălbăticia peisajului carstic şi abruptul formelor, atrag anual vizitatori şi turişti aflaţi în tranzit.

Alte locuri pitoreşti, ce merită vizitate, sunt punctele fosiliere din Dealul „Baroi” şi „Celea Mare şi Mică” – Hârşova fiind singurul loc din ţară în care ies la zi calcarele jurasic.

Valorificarea izvoarelor de apă termală, finalizarea Muzeului de istorie, Cetatea „Carsium”, Tell-ul, pescuitul, vânătoarea şi peisajul sunt puncte de atracţie pentru turiştii care trec spre litoral dar şi pentru turismul cultural. Materializarea acestora va putea relansa activitatea economică, respectiv comerţul şi turismul, ceea ce va impune oraşul ca un centru cultural, ştiintific modern.


duminică, 6 decembrie 2009

GNATUL, TAIEREA PORCULUI, DATINI SI OBICEIURI LA ROMAN

e spune ca in noaptea de Ignat porcii viseaza daca vor fi sau nu taiati sau viseaza cutit, ceea ce constituie un semn ca vor fi sacrificati. In unele zone, porcul se taie chiar in ajunul Craciunului. Carnea acestuia este destinata in principal prepararii produselor ce urmeaza a se consuma ritual pe tot parcursul perioadei dintre Craciun si Boboteaza. Conform randuielii traditionale, taierea porcului este singura activitate permisa a se desfasura in ziua de Ignat. Se credea ca prestarea oricarei alte munci - spalatul rufelor, cusutul, torsul lanii, maturatul casei etc, atragea dupa sine pedepsirea celor care se faceau vinovati de incalcarea normelor sarbatoririi.

Femeile insarcinate respectau cu strictete interdictia de a lucra, de teama sa nu nasca copii cu infirmitati sau labili psihic.
Masurile punitive - cazaturi, oparit, dureri ale membrelor inferioare - aplicate celor considerati ca vinovati de nerespectarea interdictiilor, erau atribuite unei divinitati razbunatoare, ce patrona sarbatoarea: Inatoarea. Se spunea ca Inatoarea era o femeie batrana, urata, lacoma si cu apucaturi de capcaun, "manca lumea". In acelasi timp, in povestile ce circulau in satul din sudul Moldovei, la inceputul secolului al XX lea, ea aparea ca o fiinta vicleana, ce incerca sa le ispiteasca pe femei sa lucreze, dupa care le oparea sau le devora. Pentru a contracara actiunile ei malefice si a o impiedica sa se apropie de casa, femeia "ispitita" trebuia sa iasa, la miezul noptii, in curte si sa imite cantecul cocosului, repetandu-l de trei ori. Se credea ca, auzind cantecul cocosului, Inatoarea se retragea speriata. Asadar, in acest ceremonial, se sconta pe functia protectoare a cocosului - chiar daca era vorba numai de imitarea sunetelor lui - care, in calitate de animal solar, avea puterea de a exorciza spiritele malefice.
Dupa ce indeplinea acest ritual cu functii apotropaice, de aparare, femeia trebuia sa intre in casa si sa stinga focul, ca Inatoarea sa nu fie atrasa de lumina si sa revina. Ea cauta lumina focului, intrucat locul pe unde putea intra era hornul casei. Daca era intuneric, ea nu reusea sa gaseasca calea de acces catre interiorul locuintei si pleca definitiv. Dar, pana sa paraseasca satul, ea incerca sa se razbune pe oricine ii iesea in cale. De aceea, se spunea ca este bine ca, pe tot parcursul zilei de Ignat, oamenii sa poarte sau sa aiba asupra lor inele, cercei, monede sau orice alt obiect metalic. Fiind incarcate cu energie, obiectele metalice puteau tine la distanta de om duhurile ostile lui. Metalul bara trecerea Inatoarei, impiedicand-o sa se apropie de cel pe care il intalnea in peregrinarile ei diurne sau nocturne pe pamant.
Dupa credintele comunitatilor rurale din Banal, Inatoarea putea fi impiedicata sa se apropie de casa daca, in dimineata de Ignat, dupa ce se taia porcul, se inconjura de trei ori curtea cu o carpa aprinsa. Fumul degajat de carpa aprinsa o forta sa se indeparteze.
Ritualul sacrificarii porcului in preajma sarbatorilor Craciunului, aminteste de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) in perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Intr-un moment cum este cel de la cumpana dintre anul vechi si anul nou, se sconta pe functlia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, ce moare, o noua viata se infiripa, aceea a noului an. Si aceasta, pentru ca sacrificiul, ca moarte violenta, lasa liber energiile vitale neconsumate. Din aceste energii neconsumate, cel sacrificat putea reveni la viata, putea renaste.
Folcloristul Petru Caraman considera ca obiceiul taierii porcului din ziua de Ignat isi afla radacinile in traditiile antichitatii romane. Lumea romana practica acest sacrificiu la Saturnali, intre 17 si 30 decembrie, consacrandu-l lui Saturn, la origine zeu al semanaturilor. Porcul insusi era socotit ca intruchipare a acestei divinitati, a carei moarte si reinviere se consuma la cumpana dintre anul vechi si anul nou. Este insa vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra initial anul nou in lumea romana: inceputul primaverii, al semanaturilor, la sarbatorile ce precedau Calendele lui Janus, adica la Saturnalii.
In desfasurarea obiceiului sacrificarii porcului, se respectau anumite conditii de timp si spatiu. Sacrificiul nu poate fi inceput inainte de ivirea zorilor si nici nu poate depasi apusul soarelui. El trebuie sa aiba loc pe lumina, intrucat numai lumina poate tine la distanta, prin puterea ei arzatoare, spiritele malefice, ce-ar incerca sa anuleze virtutile sacrificiului. Totodata, locul ales pentru taierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tamaiat si stropit cu agheasma sau cu apa neinceputa, pentru a indeparta duhurile necurate.
Dupa ce animalul este sacrificat, iar carnea sortata, are loc un al doilea act ceremonial: impartirea pomenii porcului. Prin traditie, ea se oferea impreuna cu o lumanare aprinsa, celor care au ajutat la taierea porcului, ca si saracilor. Din restul carnii se prepara produsele destinate sarbatorilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza: carnati, tocatura, piftie, toba, caltabosi, carne fripta etc. Totodata, o parte se conserva pentru a fi consumata peste an. Nimeni nu se atinge insa de preparatele din carnea porcului decat dupa ce, in dimineata de Craciun, o parte din ele sunt impartite de femei, in vecini sau la biserica, pentru mortii familiei. Acest obicei se respecta cu strictete, intrucat, asa cum arata folcloristul S. Fl. Marian "...a gusta mai inainte de a sacrifica se socoteste ca cel mai mare pacat si de vatamare pentru sufletele (spiritele) protoparintilor care cer si doresc acest sacrificiu".
Diferite organe sau parti din carnea porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii in tratarea unor maladii ale omului sau animalelor, in practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice, ca adjuvant in vraji si farmece, ca si pentru "repararea" mortilor-strigoi.
Despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mancare.
Sangele animalului, amestecat cu mei si lasat sa se usuce, este bun pentru afumat copiii cand se sperie sau cand au guturai.
Parul de porc se pastreaza si cu el se afuma copiii atunci cand se crede ca sunt deochiati. Cu el se afuma si adaposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor salbatice.
Untura de la porcul negru este utilizata in vraji, in descantece si pentru prepararea unor leacuri. De asemenea, ea se foloseste si pentru tratarea unor boli ale porcilor, oilor si viteilor.
Grasimea de porc se folosesie pentru calmarea durerilor reumatice, cu ea ungandu-se membrele corpului afectate de boala.
Copitele animalului sunt cautate de vrajitoare, pentru a le utiliza in practici de magie neagra, de legat casatoriile, de despartire a cuplurilor etc.
In satele din Banat, exista obiceiul ca mortii-strigoi sa fie unsi cu untura. Inainte de a fi asezati in sicriu. Se crede ca untura ii fixeaza, impiedicandu-i sa se reintoarca si sa se razbune pe cei vii.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Meditatie pentru vindecare universala: pentru dureri de cap, depresii si afectiuni ale ficatului

Pentru a te pregati in vederea exercitiilor care urmeaza, aseaza-te confortabil, cu coloana vertebrala dreapta. Aseaza-te la sol in postura lotusului sau jumatate-lotus sau cu picioarele incrucisate in mod natural. La fel de bine, poti sta asezat pe un scaun. Important este sa stai confortabil si sa ai coloana vertebrala dreapta. Nu te sprijini de spatarul scaunului. Orienteaza-ti varful limbii in sus, catre bolta palatului (cerul gurii), clar fara sa o atingi. Contracta-ti usor anusul. Inchide ochii si relaxeaza-te complet.

Cand te simti pregatit, gandeste-te la persoana pe care doresti sa o vindeci. Procesul de vindecare poate avea in vedere orice problema fizica, emotionala, mentala sau spirituala a persoanei respective. Incepe prin a-i spune „Salut” persoanei: „Draga suflet, minte si corp al [numele persoanei], te iubesc. Vrei sa vii si sa te asezi pentru o vreme in abdomenul meu?”

Vizualizeaza sau imagineaza-ti ca aceasta persoana sta confortabil in interiorul abdomenului tau, ca un fel de persoana mai micuta. Ofera-i vindecarea ta vizualizand vindecarea micutei persoane din interiorul abdomenului tau. Daca ai cel de-al treilea ochi deschis, vei vedea pe loc schimbarile care incep sa se produca in interiorul micutei persoane din abdomen. Ofera-i astfel cel putin un minut (de preferinta mai mult) de vindecare acestei persoane. Exemplele care urmeaza iti vor arata amanuntit cum trebuie aplicata Meditatia Universala pentru vindecarea altor persoane.

Vindecarea unei dureri de cap

Daca doresti sa vindeci durerea ele cap a unei persoane, focalizeaza-ti atentia asupra micutei sale copii plasate in interiorul abdomenului tau. Adreseaza-te acestui personaj micut: „Draga suflet, minte si corp [numele persoanei], te iubesc. Stiu ca ai puterea de a te vindeca singur. Te rog sa o faci. Iti multumesc”. Gandeste-te apoi la o raza de lumina in culorile curcubeului care coboara din univers asupra persoanei in cauza, intrand prin crestetul capului sau si coborand pana la talpi. Dinamizeaza procesul de vindecare recitand: „Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul. Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul. Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul. Lumina in culorile curcubeului iti vindeca acum capul”.

Vindecarea unei depresii

Sa presupunem ca un prieten drag este deprimat. Orice depresie se datoreaza unui blocaj la nivelul Centrului Mesajelor. Centrul Mesajelor sau chakra inimii este un centru energetic ele marimea unui pumn localizat in centrul pieptului. El reprezinta cheia dezvoltarii spirituale a omului, si indeosebi a comunicarii sale cu Universul.

Vizualizeaza sau imagineaza-ti Centrul Mesajelor din pieptul micutei persoane (prietenul tau) din abdomenul tau. Aplica o tehnica terapeutica puternica acestui Centru al Mesajelor persoanei din abdomen. De pilda, vizualizeaza o lumina aurie stralucitoare care coboara din univers si patrunde in Centrul Mesajelor persoanei respective. In acelasi timp, recita mantra - sahn giu, sahn giu, sahn giu. Asa se pronunta numerele 3 (san) si 9 (jiu) in limba chineza. Cele doua numere stimuleaza vibratia celulara la nivelul pieptului si al abdomenului inferior. Alternativ, poti recita: „Lumina aurie curge in jos. Lumina aurie curge in fos. Lumina aurie curge in jos. Lumina aurie curge in jos”.
Aplica simultan aceste tehnici vindecatoare timp ele cel putin un minut, pentru a vindeca astfel depresia prietenului tau. Ofera-i acestuia cal mai frecvent astfel ele vindecari, caci iesirea dintr-o depresie poate dura mai multa vreme.

Vindecarea unei actiuni a ficatului

Invoca sufletul, mintea si corpul prietenului tau care sufera de o afectiune a ficatului, cum ar fi hepatita. Vizualizeaza-ti prietenul sub forma unei persoane micute in interiorul abdomenului tau. Concentreaza-te sa vindeci aceasta persoana micuta, rostind urmatoarea cerere ele vindecare: „Draga suflet, minte si corp al celei mai stralucitoare adori verzi din univers, te rog sa vii in abdomenul meu si sa patrunzi in ficatul prietenului meu, pentru a dizolva complet blocajele lui la acest nivel”.

Vizualizeaza apoi ficatul micutei persoane stralucind intr-o lumina verde puternica si vindecandu-se. Simultan, recita plin de compasiune: „Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]. Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]. Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]. Stralucitoare lumina verde, vindeca ficatul lui [numele persoanei]“. Daca ai deschis cel de-al treilea ochi, vei vedea cum celulele ficatului persoanei in cauza reactioneaza la aceasta cerere, incepand sa se vindece.

medicina_sufletului_mintii_si_trupului(Fragment din cartea DR. ZHI GANG SHA – “Medicina Sufletului, Mintii si Trupului” ”). Aceasta carte minunata o puteti cumpara de AICI: http://www.librarie.almeea.com/dr-zhi-gang-sha-medicina-sufletului-mintii-si-trupului/

Spatiul si Timpul in Viziunea lui Immanuel Kant

ca din perioada lor incipienta, cele doua moduri de gandire – filosofia si stiinta– s-au aflat in stransa legatura, gandirea speculativa fiind intotdeauna tributara descoperirilor din domeniul stiintelor naturii.
Astfel, chiar Thales , considerat din punct de vedere cronologic, primul filosof european, isi fondeaza teoria care i-a adus acest statut pe o realitate (demonstrata acum experimental) pe care grecii antici au intuit-o cu mai bine de doua milenii si jumatate in urma : primele forme de viata au aparut in apa, aceasta fiind neincetat si una dintre conditiile esentiale vietii. Pe de alta parte, Pitagora si pitagoricii au avut ca punct de plecare in demersul lor metafizic relatiile matematice si armonice , pe care ei insisi le studiau.
Facand un salt in timp, Kant nu ar fi putut sa-si elaboreze sistemul expus in lucrarile sale, daca nu ar fi existat fizica lui Newton ; cu siguranta ca nici marii filosofi ai secolelor XIX-XX (dintre care F. Nietzche, B. Russell , K. Popper, sau chiar J. P. Sartre) nu ar fi putut scrie asa cum au facut-o daca stiinta ar fi fost retrograda. Insa – idee venita chiar din interiorul « doctrinei » , cum s-ar exprima J. G. Fichte – « filosofia ajunge mereu cu un ceas in urma ».
De-a lungul istoriei , filosofia a propus, stiinta a descris, iar filosofia stiintei a explicat fenomenele si conditiile lor de posibilitate. Poate ca raspunsuri la intrebarea « Cum este posibila viata ? » constitue, de asemenea, una dintre preocuparile primordiale ale stiintei si filosofiei. De asemenea, dintre toate ramurile filosofiei, reflectia despre spatiu si timp este cel mai strans legata de natura teoriei fizice.
Ma voi opri, asa cum preconizeaza si titlul eseului , asupra problematicii spatiu-timp, privita din perspectiva filosofului Immanuel Kant.
Primul pas facut spre o filosofie critica a fost « Disertatia Inaugurala » . In aceasta lucrare, Kant expune pentru prima data conceptia sa referitoare la spatiu si timp, conform careia putem avea o cunoastere a priori a spatiului si a timpului numai pentru ca ele sunt forme impuse de propriile noastre minti asupra experientei.
O relatare mult mai vasta se regaseste in « Critica ratiunii pure ». In partea intai a « Teoriei transcendentale a elementelor » , denumita « Estetica transcendentala », Kant expune in prima sectiune conceptiile despre spatiu, pentru ca in cea de-a doua sectiune sa vorbeasca despre timp. Dar, inainte de a relata convingerile filosofului asupra celor doua notiuni, este necesara intelegerea terminologiei folosite de catre autor. De aceea voi trece in vedere, prezentand foarte succint, cateva dintre ideile de baza ale filosofiei kantiene.
« Estetica trancendentala » face referire la cunoasterea senzoriala. Marele merit al lui Kant este, pe linie gnoseologica, acela de a fi separat cu strictete sensibilitatea de intelect, spre deosebire de empiristii senzualisti englezi.
Potrivit lui Kant, Estetica sa reprezinta o izolare a sensibilitatii de intelect. Ea are in acelasi timp si un caracter transcendental, adica desemneaza cunosterea ce se ocupa nu de obiecte, ci de modul in care noi ajungem la cunosterea acestor obiecte, deci o raportare nu la esenta, ci la fenomen. De asemenea, o cunostinta transcendentala tine fie de sensibilitate, fie de intelect.
Rezulta din toate acestea ca transcendentalul e parte a domeniului cunoasterii, deci al subiectivitatii, si nu al obiectivitaii.
Noutatea adusa de filosof acestei conceptii consta in faptul ca transcendentalul presupune un mod de cunoastere a priori, deci inainte de confruntarea subiectului cu obiectul.
Un alt concept specific filosofiei kantiene este intuitia. Acesteia ii este atribuit rolul de a realiza o legatura directa, nemijlocita intre cunoastere si obiectele cunoasterii. Pentru ca aceasta sa isi indeplineasca rolul avem nevoie de un obiect al cunoasterii care sa ne afecteze simtirea indiferent in ce mod.
Intervine aici un nou concept ce isi cere definitia si anume sensibilitatea, sau altfel spus, capacitatea de a primi reprezentari prin modul in care suntem afectati de obiecte. Acest efect pe care obiectul il savarseste asupra sensibilitatii va purta numele de senzatie (obiectul este ceea ce ne produce senzatii).
Prin referirea ei la o anumita senzatie, intuitia capata caracter empiric, iar obiectul nedeterminat al acestei intuitii empirice se numeste fenomen. In calitatea sa de obiect, fenomenul are doua componente: materie-corespunzatoare senzatiei si data a posteriori- si forma-adica modul de organizare a diversitatii senzoriale in cadrul sensibilitatii, data a priori.
Kant considera ca exista reprezentari sau intuitii pure , independente de orice senzatie, altfel spus ca exista forme pure ale sensibilitatii, independente de materie, deci si de prezenta obiectului cunoasterii. Aceste forme pure a priori ale sensibilitatii sunt spatiul si timpul.
Ce este spatiul ? In general, raspunsurile privitoare la aceasta intrebare sunt nemultumitoare (exemplu : o substanta), mergand uneori pana la autoironie : « un nimic cu trei dimensiuni » (Spencer).
Spatiul este un mediu omogen si infinit in care sunt situate obiectele sensibile . El aminteste de una dintre calitatile prime ale substantei si anume intinderea sau extensiunea. Dar, distinctia dintre cele doua dimensiuni este clar evidenta : spatiul are trei dimensiuni, intinderea doar doua ; aceasta din urma este o suprafata, in timp ce spatiul este un volum. Kant considera spatiul ca fapt de intuitie indivizibila, pe cand intuitia corespunde unei suprafete materiale infinit divizibile. Notiunea de spatiu este asadar o notiune cantitativa, care nu poate fi inteleasa pe plan intelectual. Contrar acestuia intinderea este masurabila si se desfasoara cu exactitate prin raportul dintre obiecte.

Faceți căutări pe acest blog

Persoane interesate